Imi place sa cred ca sunt adepta celor 4C: Cumintenie, Calitate, Curatenie (si dupa trup, si dupa suflet), Cunoastere.

Pentru discutiile noastre zilnice... http://discutiispirituale.chatango.com/

sâmbătă, 19 iunie 2010

LEUL ŞI FLOAREA DE CRIN

De dimineaţă am trecut repejor pe la blogurile preferate. Mi-a atras atenţia o frază din ETHOS, blogul doamnei NiMa.

“Iti daruiesc florile de Crin.. Padurea ti-o cauti singura !"

De regulă ne mulţumim cu florile de crin. Pădurea nu o mai căutăm… Ori ni se pare de prisos (ce să căutăm acolo?? Nu avem destule??) şi ne mulţumim cu crinii, ori ne e frică de ea.
Recunosc: nu-mi este frică de munte, de pădure. Mi-e frică deseori de codrii din inima omului. Al meu şi al celorlalţi. Dar mă strecor din când în când pe cărările lor ascunse, când le mai descopăr. Spun că doar până la un punct.
Oare când voi depăşi şi acel punct??

La Braşov, în Biserica Neagră, există o tapiserie în care apare un leu cu coada terminată (sau începută??) în formă de floare de crin. Când am văzut-o, m-am gândit timp de câteva secunde că este un nonsens... Pe urmă iar câteva secunde... element masonic... După ceva timp, m-am gândit că mai întâi vedem animalul din omul din faţa noastră, apoi descoperim şi floarea de crin. Animalul nu ne mai miră, chiar suntem obișnuiți cu el... Ce caută o floare de crin în coada unui leu?? Floarea de crin ni se pare elementul cel mai nepotrivit aici...
Când omul îţi va fi găsit drumul spre recucerirea omeniei sale totale, leul i se va părea din ce in ce mai nepotrivit...

6 comentarii:

Gabriela spunea...

Codrii din inima omului....hmmm, de ce ne-ar fi teama de codrii daca sunt verzi, cu pomi falnici porniti catre cer si cu flori de salcam frumos mirositori? Mai bine sa nu ne mai fie frica, nu?

Genny spunea...

Frumos !!!! Felicitari pentru posturi !!!

Cristiana spunea...

Mii si milioane de scuze !!!
Nici acum nu sunt chiar in cea mai buna forma de raspunsuri... dar nu mai puteam sa va mai las sa asteptati!!

Gabriela... ce codri frumosi!! Ca in escapadele mele pe aici, pe colo... in România noastră frumoasă !! Imi aduc aminte de brazii impletiti cu ramuri de mar inflorit, de la Man. Constantin Brancoveanu (Sambata de Sus) in 1988, cand nu era construita manastirea noua...totul era salbatic si frumos, magic... sfant... Par. Teofil ne-a dus acolo, de unde se vedea iezerul la poalele muntilor care se ridicau drepti deodata, si ne-a spus: "Uitati-va! Voi puteti vedea..."

Doamne!!! Sfanta curatenie sufleteasca...

Cristiana spunea...

Genny!! Bun venit in poienile mele!!!
Felicitari si tie, pentru frumusetile tale de dincolo de orizont!!

Nima spunea...

Ai, dreptate , Chris...
"Crinii campului ...care nu se ostenesc, nici nu torc" sunt usor de daruit, si de luat aminte la ei.
Si doar prin experiente persona-intime , fiecare isi poate descoperii propia padure sau ...pe a celorlalti.

"Cum Leul isi sterge urmele cu coada, asa si Hristos Mantuitorul meu, Trimis de Tatal Cel Nevazut,si-a sters urmele spirituale, adica natura divina"...
prin Crinul Bunei Vestiri tinut de Arhanghelul Gavriil,prin "Crinul" asociat Prea-Sfintei-Fecioare Maria ...( dintr-un text crestin )

Cu recunostinta, Ni.

Cristiana spunea...

Doamne, draga mea Ni! Este cu adevarat onoare sa primesc un cuvant din partea ta aici, prin hăţişurile blogurilor mele.. Multumesc frumos, recunostinta este a mea!!

Ceea ce mi-ai scris este atat de profund incat emotia si respectul ma impiedica sa mai adaug ceva. Ar fi prea mult.

Insa maine dimineata... Fiecare dimineata este un avânt dumnezeiesc pentru mine!

Multumesc si tie, ca si Lilianei, pentru florile de sanziene! Virtualul s-a transformat in real... ma răsfăţ in seara asta intre florile de sânziene!!
Va doresc amândorura sanatate si multa bucurie de viata!!
Tuturor !!