Imi place sa cred ca sunt adepta celor 4C: Cumintenie, Calitate, Curatenie (si dupa trup, si dupa suflet), Cunoastere.

Pentru discutiile noastre zilnice... http://discutiispirituale.chatango.com/

duminică, 27 iunie 2010

CE NUMIM TEXTE SFINTE?


Exista o tendinta de negare fara discernamant a oricaror texte asa numit sfinte. Este drept, si eu cred ca unele texte nu sunt oferite cunoasterii lumii, alte texte au fost modificate, altele au fost analizate de-a lungul timpului unidirectional, dupa cum au mers dorintele, interesele vremurilor: insa au fost scrise cu inteligenta, chiar cu un anume fel de inteligenta expert-orientata catre astfel de dorinte, de interese.
Dar esenta a fost pastrata de multe ori, caci a existat intotdeauna un fel de teama de Dumnezeu, desi ea mergea doar pana la a crede ca orice crima scuza scopul aducerii pe calea iubirii... nu neaparat iubirii... a ascultarii de Dumnezeu.
De aceea astfel de texte, scrise de oameni de buna credinta, au fost realizate cu har, si ele sunt valabile in orice timpuri. De fapt aici se releva un aspect pe care il vom intelege pe deplin, la multe valente ale sale, in vremurile viitoare: timpul scurs pentru omenire de la glaciatiune incoace este prea scurt pentru ca sa se inregistreze evolutie in sens universic: totul este de fapt reamintire. Incet si sigur. Apoi: operare, activitate, gandire pe baza experientei trecute. Modelare, remodelare cu un patrimoniu activ, inflorit din radacini mai vechi.
Treptat ne activam perceptii, simturi, ne formam gandiri, activitati prin impletirea lor. Noutatile sunt variante de impletire a amintirilor fiecaruia dintre noi in parte. Din impletiri diverse se nasc noutati personale, dar nimic nu este principial nou in univers. Noi trebuie sa facem efortul de a gandi si actiona in conditii noi de traire: acestea sunt noi cu adevarat, in fiecare clipa, intr-un univers care se innoieste permanent. In astfel de conditii, si ceea ce facem noi este nou. Dar este un alt fel de noutate. Baza este aceeasi: noi ii ridicam insa calitatea, moralitatea, ne formam o demnitate noua, conforma calitatii si moralitatii noi.
Adică totul este asa cum este inscris pe blogul tau, NiMa, privitor la citatul din deschiderea lui:
"CEEA CE A MAI FOST, ACEEA VA MAI FI, SI CEEA CE S-A INTAMPLAT SE VA MAI PETRECE, CACI NU ESTE NIMIC NOU SUB SOARE " ( ECCLESIASTUL 1:9 )

Iata, de aceea ne trebuiesc textele asa-numit sfinte: adica lucruri general valabile, in timpul pe care il cuprindem dupa felul de orientare de azi. Asa ca, parerea mea este cum ca denumirea de text sfânt chiar este buna, in felul in care putem intelege azi lucrurile.
Nu in sens de mistic – adica fara a avea dreptul la analiza, la intelegerea superioara, la exprimarea cu cuvintele noastre noi. Chiar ne trebuie, caci ne orienteaza mereu in trairile noastre. Nu sunt mister, de nepatruns, de nediscutat, de luat fara discernamant. Mai dificil este de inteles ca fiecare avem dreptul la analiza, nu numai cei care privesc tematica unidirectional, profesional, mereu spre ascultare de ei de fapt, de oameni.
Dumnezeu ne poate spune multe printr-un singur cuvant. Dumnezeu ne orienteaza, noi trebuie sa aplicam. Aplicarea se face in multe directii, de aceea nu este de loc rau, cred eu, tot ceea ce a existat pana acum. Tot ceea ce gândim pe baza acestor texte. Este experienţă. Unii invatam sa nu mai facem, altii invatam sa ne ferim. Altii invatam sa ne ascundem urmele.
Si nu degeaba aflam ce a spus, ce a facut Iisus. Ar fi trebuit sa stim mai de mult, dar... vorba romanului, Niciodata nu e prea tarziu.

Draga Ni,
Ceea ce ai adus tu in discutie in comentariul tau-esenţă, pentru care iti multumesc frumos, este foarte important pentru noi, azi.

"Crinii campului ...care nu se ostenesc, nici nu torc" sunt usor de daruit, si de luat aminte la ei.
Si doar prin experiente personal-intime, fiecare isi poate descoperii propria padure sau ...pe a celorlalti.

"Cum Leul isi sterge urmele cu coada, asa si Hristos Mantuitorul meu, Trimis de Tatal Cel Nevazut,si-a sters urmele spirituale, adica natura divina"...

Multora le e placut sa primeasca crini, altii se intreaba la ce le-ar folosi padurea, codrul...
Multi se intreaba: la ce ne trebuie? La ce-i trebuie omului sa manance un automobil, la ce ne trebuie noua sa stim despre canalele eterice transcontinentale? sau celule de autostabilizare vibrationala? Scriam la un moment dat ca unii vor fi gandit la ce ii trebuia un abac celui care l-a inventat... sa-si numere servitorii, camarile de averi? Da, i-a trebuit. Poate si la alte lucruri i-a trebuit, dar nu cunoastem. Devoram, distrugem ceea ce nu este evident ca ne trebuie.
Da, fiecaruia ii trebuie cate ceva. Ce este dorinta unui om de a ajunge in vazul lumii? Nu altceva – din punct de vedere spiritual – decât ca alta cale pentru timiditatea sa nu exista, iar "vazul lumii" inseamna o amprentare puternica, o incarcare a subconstientului, chiar treptat si a constientului, cu experiența altor semeni, in fata carora s-ar fi inchis in alte conditii. Fiecare spirit este ajutat sa-si depaseasca neputintele, in fel si chip. Ajutat, impulsionat, valorizat.
Este ajutat chiar sa si distruga, ca apoi sa invete ca e usor sa distrugi, dar e greu sa construiesti. Si el stie, si obliga pe altii sa faca ceea ce este greu pentru el, apoi invata sa nu o mai faca, si sa se inhame el insusi la jug. Pana cand ajunge totul sa ii placa chiar, sa-şi descopere abilitatea de a îmbogăţi mai departe creatia neamului sau.
Ajungem sa iubim orice fel de „codri”, orice locuri, de la muntii cei inalti la adancurile oceanelor – lumi de o frumusete inimaginabila pentru cei care nu le-au vazut nicicand.
Sunt experiente umane.
Ne trebuiesc apoi cunosterile structurilor planetare, stelare, galactice, pentru a le intelege esentele de creatie, de intretinere, de functionare, modul in care le putem folosi. Si intr-una din postarile urmatoare voi detalia acest lucru, ca raspuns la unele texte care circula pe net, in care se tot spune ca unii dintre oamenii care se considera inaltati creeaza portaluri, aduc universul pe o cale buna, dupa ce entitati "cazute" au deviat intrega galaxie...
Sa stim ca "portalul" este partea mai usor vizibila a celulelor de stabilizare vibrationala, parti din matricea planetara, care nu apar si dispar, asa cum nu poate apare sau dispare o gaura dintr-un svaiţer. Portalul nu este gol, este plin cu o alta materie, mai greu de perceput, dar sunt momente in care multi o percep si se indoiesc de ceea ce vad cu mintea lor. Si incurajam pe cei care nu au incredere in percepțiile si simtirile lor.
Ascunderea urmelor este un semn foarte important pentru o anumita perioada de traire pe Pamant, pentru noi, oamenii. Ce ne trebuie sa stim ca in alta viata anterioara am fost Napoleon, Eistein, Fecioara Maria, Hera, Isis, Nefertiti, Zalmoxis... Ce frumos poate fi sa facem ce avem de facut fara sa ne credem ... "Cineva"... sa ne stergem urmele adica, așa… pentru ca atitudinea noastra sa ramana pur umana.
Sa fim ajutatori din multime. Sau de la margine, lasand toata libertatea semenilor sa primeasca sau nu darul, sa il considere sau sa-l desconsidere, sa-l iubeasca sau sa-l urasca.
SA INVATAM SA FIM AJUTATORI DIN UMBRA.

Niciun comentariu: