Imi place sa cred ca sunt adepta celor 4C: Cumintenie, Calitate, Curatenie (si dupa trup, si dupa suflet), Cunoastere.

Pentru discutiile noastre zilnice... http://discutiispirituale.chatango.com/

miercuri, 31 martie 2010

AŞA NUMITELE "ATAVISME" ALE SPIRITUALITĂŢII

Foarte interesant acest subiect, nu mai ştiu pe unde l-am remarcat. Foarte inteligent puse câteva lucruri în discuţie, deşi la prima vedere ţi se par nonsensuri absolute…
Atavisme de felul acesta ar fi:
- prudenţa,
- prevederea, vigilenţa,
- perspicacitatea.
Şi sunt privite în perspectiva schimbării timpurilor, schimbare pe care o trăim azi, chiar dacă ne dăm seama de ea mai mult sau mai puţin.
Toate cele enumerate astfel fac laolaltă textura echilibrului uman obişnuit nouă, azi.
Viitoarea etapă mentală, de o spiritualitate uriaşă, îşi va intra în legile ei normale la un nivel de vibraţie planetară mult mai mare decât cel pe care îl intuim doar, acum. Deşi vibraţia este mare în prezent, şi noi ar trebui să fim mult mai departe decât sunt chiar şi cei mai înaintaţi dintre noi, azi, totuşi trăim exact vremurile pe care le trăim şi de la ele pornim discuţiile, la fel ca şi în trăirile noastre curente. Nu de la ceea ce ar fi la nivelul întregii societăţi: moral, spiritual, normal după legile pe care ne străduim să le urmăm. Dacă toţi le-am urma, fără excepţie, ele nu ar mai fi astfel reliefate din oceanul manifestărilor umane.
La schimbarea vremurilor, este drept, cele de mai sus pot deveni inutile, dacă le socotim la nivelele celor pe care le trăim acum. Să le desconsiderăm pentru vremurile care vor veni am face exact aceeaşi greşeală ca şi aceea pe care o facem azi, dacă credem că atlanţii au avut aceleaşi feluri de trăiri ca şi cele pe care le avem noi, în prezent.
Facem greşeala asta curent: credem că ceea ce simţim noi - simt şi alţii, că ceea ce putem noi - musai să poată şi alţii; şi aşa mai departe…
Într-o astfel de vreme mult înălţată, pe care o aşteptăm să vină, toată lumea ştie tot ce se poate şti, are tot ceea ce îi trebuie, nu mai există nesiguranţă, sentimentele umane înălţătoare devin universale. Serios, cât se poate de serios. Aşa se vor petrece lucrurile. Dar nu despre asta e vorba aici, ci despre faptul că, dacă în etapa intuitivă am uitat multe lucruri din trecut, în etapa mentală nu mai uităm nimic: le ştim pe toate, trăim cu toate, fără nici o greutate. Cu înţelegeri asupra:
- necesităţilor noastre din toate timpurile;
- tuturor rafinărilor care decurg din astfel de rădăcini. Căci suntem la rădăcina multor lucruri… nu chiar a tuturor lucrurilor, aşa cum spune Frodo pe stânca refugiului, după Dărâmarea Răului….
Dar devenim conştienţi de importanţa tuturor celor ce ţin de viaţa noastră: ale devenirilor tuturor, ale curgerilor lor prin lume, ale transfigurărilor lor la nivele din ce în ce mai înalte de vibraţie: nu numai ale Pământului, nu numai ale universului nostru, ci în toate universurile pe care le putem admite ca posibile, la nivelele cele mai înalte ale cunoaşterilor vremurilor noastre. Care se formează şi se remodelează în fiecare clipă care trece…
Devenim conştienţi de percepţii simultane, fie ele extinse sau punctiforme, de necesitatea cercetărilor de profunzime: cu găsirea celor mai rapide căi de cuprindere a subiectului abordat, cu rezultate optime pentru realizarea lucrărilor care au necesitat cercetarea.
Devenim conştienţi de folosirea optimă a forţelor noastre, cu vârfuri înaintate la parametrii de lucru diferiţi, chiar dacă lucrarea este cunoscută: condiţiile însă nu sunt întotdeauna cunoscute, şi cu asta va trebui să ne obişnuim în astfel de vremuri viitoare. Vremuri care vor aduce astfel sublimarea acestor manifestări, trăirile la nivele segmentelor lor în partea lor cea mai înalţată. Care nu au corespondent în exprimările noastre terestre dacă ne referim la trăiri în largul universului care ne aşteaptă deja. Dar dacă ne referim totuşi la trăirile de pe Pământ, ele au un astfel de corespondent: în elemente de care începem să fim conştienţi fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu.
Sunt, şi le recunoaştem:
- avântul în cunoaştere şi în sfera aplicaţiilor mentale pe care le vom stăpâni din nou, cu încredere în forţele noastre spirituale întărite, îmbogăţite;
- echilibrul în condiţiile cunoaşterilor tuturor factorilor de mediu, aprofundarea cunoaşterilor specializate pe sectoare înguste şi generalizarea lor, cu curaj, însă doar acolo unde este cazul. Înţelegerea evoluţiilor celorlalte vieţuitoare, care nu se pot feri suficient din calea omului, nu pot căuta decât ceea ce ele au în obişnuinţele lor - în volum destul de redus. Şi tocmai de aceea omul va simţi cu prioritate nevoia de a proteja mediul în cele mai fine aspecte ale echilibrului biologic planetar;
- căutarea şi găsirea rapidă a condiţiilor optime de desfăşurare a lucrărilor de mediu, orientarea în multitudinea factorilor planetari, cosmici şi de influenţă umană, pentru crearea unui areal necesar a fi mereu fin, delicat remodelat, în vederea încurajării revenirii la un biosistem bogat în orice loc al Pământului.
După cum vedem, toate sunt îndreptate către refacerea planetei după îndelungata sa folosire brutală în etapa al cărui sfârşit îl parcurgem acum.
Aceasta va fi cea mai bogată activitate umană în viitor.

luni, 29 martie 2010

Duminica Floriilor...


Dupa parerea mea, este o superstitie jaful de salcie, pentru care lumea se batea la propriu inainte. Acum, ca sa nu se mai bata, se rup si mai multe... ca sa fie destul...
Salcioarele se pastreaza așa cum sunt sau impletite in coronite. Dar dupa cateva zile devin frunze uscate, pe care lumea le tine tot anul, ca pe-o ofranda, pentru ca Dumnezeu sa vada, sa fie incredintat sa este iubit si ascultat. Chiar daca, normal, nu-L ascultam decat rareori, nici atunci cand in mijlocul frazei sau actiunii ne dau seama ca am gresit, si nu dam inapoi ca sa nu spuna "lumea" ca suntem prosti, labili, fraieri...
Dumnezeu stie insa… Mai trebuie sa ne incredintam si noi insine: ca indiferent de tot ceea ce este inafara noastra, in sufletul nostru credinta ramane. Ca evenimentele se petrec si noi trebuie sa le trăim ca sa invatam, sa înțelegem si sa folosim experiența noastra. Puterea incredintarilor noastre nu mai are nevoie azi de lucruri multe, mai trebuie sa înțelegem si sa trăim direct aceste lucruri.

duminică, 28 martie 2010

EU CRED CA DUMNEZEU NU IA NIMIC, DE LA NIMENI...

De ce omul spune „Mi-a luat Dumnezeu dragostea”??!!
Sau, la biserică: Dă-mi, Doamne, înapoi ce mi-ai luat…
Multă durere…
Eu cred însă că nu îi ia Dumnezeu omului dragostea, ci doar s-a depărtat omul iubit, rătăcind pe alte cărări... Poate nici nu rătăceşte, ci merge doar pe altă cale, poate chiar pentru ca fiecare să aibă loc de altceva. Chiar dacă acest „altceva” este aparent un gol. De fapt, o aşteptare, o acumulare, o pregătire…
Şi, de fapt, nici aceluia nu i-a şoptit Dumnezeu să se îndepărteze, nu l-a luat cu forţa să-l ducă în altă parte… Dumnezeu creează condiţiile care ne pregătesc mereu pentru ceva nou sau pentru ceva de întărit, de consolidat, noi le urmăm sau nu…
Poate că acela chiar rătăceşte… dar aşa simte el şi este dreptul lui să simtă, să înţeleagă, pe calea lui.
Dragostea a rămas, poți s-o simți oricând... doar să vrei... Să vrei să ai încredere să mai dăruiești din ea, în felul ăsta, şi altuia...
…Cred că omul are dragoste multă... încredere nu are, uneori...

sâmbătă, 27 martie 2010

DOUĂ ZILE LA FESTIVAL

Dupa 2 zile pline de Festival (Body, Mind, Spirit... desi mai mult comercial, carnaval... in fine...) ma simt obosita, dar si foarte multumita. Am avut discutii superbe cu oameni de o inalta tinuta spirituala, prieteni si vizitatori la standul lor...
Am avut discutii deosebit de frumoase – si ieri, si azi – despre daci, romani, s-a ajuns si la sihastri. Si s-a discutat despre faptul ca nu stim sa apreciem simplitatea, curatenia sufleteasca, multumirea celor care duc o viata retrasa si cuminte. Dispretuim mult, pretuim putin... Se dispretuieste un viitor care poate fi legat de cumintenie, simplitate, liniste.
Bine, nu de catre chiar toata lumea, sa fim drepti... 
Lume... lumeeeee.... Oameni atenti... oameni indiferenti... Oameni de afaceri... 
Oameni flegmatici care se plimbau dispretuitori de la un stand la altul... se aratau nonsalanti, desi li se citea crisparea pe fetele lor.. Oameni care se chinuiesc neacceptand multe dintre realitatile din jurul lor, si ar dori sa chinuie si ei pe altii, fara sa-si dea seama ca ceilalti nu au avut niciodata intentia sa chinuie pe cineva. Ei doar traiesc, in felul lor, incercand sa faca un bine altora...
Dureros...
Prietena noastra spunea ca trebuie sa strangem randurile, sa ne sustinem, sa nu mai suportam individual tot felul de situatii grele... Este adevarat, asa cred si eu, dar daca inca nu putem sa facem asta, parerea mea este fiecare dintre noi trebuie sa aratam ca mergem mai departe, chiar daca ne simtim agresati, tocmai de aceea obositi. Nu poti sa fii altfel decat flexibil, dar nu intre frumos si urat, ci intre suferinta, cand apare, si revenire rapida spre bucurie. Numai oamenii nesimtiti nu sufera, si asta trebuie sa aratam, fiecare dintre noi acolo unde traim.Ca ne pasa de tot ceea ce se petrece in jurul nostru si traim in continuare linistiti, intr-o lume care se poate schimba in bine, nu in rau.

joi, 25 martie 2010

MANDALA (2)


Mandala lui Budha

Pentru noi, oamenii de azi, oamenii obişnuiţi care suntem noi azi, ideal este sa ajungem la Mandala-Curcubeu (mai pe româneşte), ceea ce înseamnă că omul este echilibrat pe toate activităţile corpurilor sale: fizic, vital, astral (emoţional), mental, cauzal, spiritual (budhic) si dumnezeiesc (atmic).
Pentru noi, cei care avem o viata foarte activa, se poate ajunge la culoare aurică predominantă în urma unei activităţi unilaterale deosebit de intensa. Spre exemplu, culoarea predominant albă apare pe scurtă durată după rugciune foarte concentrata, ceea ce pentru Budha era o stare predominanta de activitate sub semnul simtirilor echilibrate peregistrul celor mai inalte si pure valori. Puritatea absoluta ofera albul intens si de durata lunga.
Noi putem ajunge numai în rugaciune pentru elemente vitale umane, inclusiv materiale, cu incredere, nu cu frica. O rugaciune intensa din frica, şi nu cu încredere nu oferă o aura alba. Sunt multe nuante de comentat, discutiile pot fi foarte lungi.

Dacă - aşa cum sugera cititorul nostru în comentariile primului articol despre Mandala - ne facem noi, dupa intuitiile propriilor culori aurice, o mandală proprie, ea poate fi doar la un moment dat de o culoare predominantă, pe care o intuim, dar de obicei culorile sunt variate. Am observat că în primele ore ale dimineţii pot apare culori foarte vii, perceptibile chiar in registrul ocular: mâinile, de culoare portocalie, pot fi puternic vindecatoare. În cursul zilei şi spre seară, culoarea verde cu fulgere roşii (de un roşu foarte curat) indică puterea vindecătoare (medicii cu har au o astfel de combinaţie de obicei).

miercuri, 24 martie 2010

URA !! URA!! DE TREI ORI!! SĂ-ŢI MIROASĂ GUR-A FLORI !!


Cânta Maria Tănase…
Ştii că în străvechimi mirosul emanat de om era identic cu acela al florilor şi pomilor înfloriţi ?!..
Şi bărbaţii, şi femeile, în mod egal.
Oamenii se întreabă de ce Dumnezeu, a cărui creaţie este perfectă, a lăsat ca mirosul emanat de om să fie atât de urât (de la eliminările prin sudoare, excreţie)….
Societatea ne-a învăţat să dispreţuim asemenea mirosuri, pentru că trupul ar fi păcătos…
Mamele învaţă copiii… Câh! Caca!!
De fapt, corpurile umane sunt puternic degradate, din cauza traiului dur din cele câteva milenii din urmă, din cauza muncii peste normalul optim de efort trupesc pe care ar trebui să îl facem, din cauza depărtării de natura în mijlocul căreia ar trebui să ne ducem vieţile, fără să ne claustrăm între ziduri de apărare.
Toate sunt semnale prin care corpurile noastre strigă, cerşindu-ne atenţia, mila...
Ar fi foarte uşor să învăţăm doar că este necesar să înlăturăm reziduurile, pentru a face loc altora, pentru a se împrospăta atmosfera, pentru ca să creăm ceva nou. Să facem ordine ca să ne mişcăm liber în mediul nostru de trai şi să facem loc altor lucruri noi, atunci când avem nevoie. Să facem curat, să facem deosebirea între curat şi înlocuit…
Avem multe intuiţii din epoca anterioară, care se păstrează involuntar (ajunse obişnuinţe pentru noi, azi), şi nu le mai ştim rădăcina. Spre exemplu, obişnuinţa de a şterge praful ne vine de la lucrul mental din străvechimi, când aerul chiar era eliberat de orice urma de praf: căci pentru creaţia mentală, orice fir de materie străină are o importanţă cu totul deosebită. În mod normal, într-o încăpere austeră – adică optimă pentru desfăşurarea vieţii lucrative şi sociale, ar trebui să existe doar suprafeţe din material textil, care să fie spălate periodic.
Sunt multe feluri de activităţi şi creaţii ale noastre care sunt păstrate pentru ca tot timpul să ne raportăm la ele, să le facem obişnuinţe şi să le purtăm până când ni se vor deschide din nou, tuturor, ceea ce am putea numi azi suprasimţuri: simţurile altor corpuri decât cel fizic, pe care îl cunoaştem cel mai bine azi.
Alte exemple: dacă nu ar fi muzica instrumentală, nu am putea să ne obişnuim rapid cândva cu sunetele fundamentale ale tuturor corpurilor, structurilor planetare, stelare, care ne vor inunda din nou, în curând.
Dacă nu am fi obişnuiţi cu informatizarea aceasta pe care o considerăm de multe ori nebună, nu am putea face faţă cândva la deschiderea totală de cunoaştere pe care o vom avea: şi simultan, şi consecutiv, tot în curând.
Dacă nu ne-am obişnui cu normalitatea mirosurilor, am putea fi dezorientaţi complet cândva de universul lor: pe care nu îl putem imagina azi cât de puternic va fi în viitor.

Întreaga noastră lume de azi este puternic formativă pentru tot ceea ce va veni mâine.
Bine ar fi să nu desconsiderăm chiar absolut nimic.

marți, 23 martie 2010

MANDALA

Reprezintă imaginea stilizată a sistemului corporal fluidic complex al omului, văzut de de-asupra capului, de-asupra întregului sistem corporal, cu toate structurile sale anexe, posibile la toate nivelele omeneşti.
De aceea orice om care o foloseşte se va simţi energic, înţelegator, aplicativ, plin de energie.
Este foarte bine, foarte sănătos, să avem o astfel de imagine în casă.

luni, 22 martie 2010

TRĂIESC CA ŞI CUM FIECARE ZI AR FI CEA DINTÂI ZI DIN VIAŢA MEA!!

Am scris pe undeva, pe un forum sau la nişte comentarii undeva, nu mai ştiu, acest lucru pe care vreau să-l spun şi pe blogurile mele.
Nu neapărat cu acel sens de a nu recunoaşte ce am spus ieri, de a mă fofila din lucruri trăite până acum, ci cu acel sens al descoperirii vieţii în fiecare clipă a ei, cu sensul de a avea tot timpul din lume să cercetez, să ştiu, să fac o mulţime de lucruri!!

Ni se tot spune de mulţi, mulţi ani: Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa ta!!
Mi s-a zgârcit pielea pe mine când am văzut scris prima dată acest lucru, dar pe undeva am înţeles, am acceptat şi am mers mai departe.
Şi am zis şi eu aşa o vreme… mai ales că mi-a murit un prieten în ziua când a împlinit 26 de ani, şi mai ales când a plecat dintre noi un tânăr frumos si iubitor, care avea 15 ani…
După un timp însă am spus aşa… Voi trăi ca şi cum aş trăi prima zi din viaţa mea, ca şi cum azi am descoperit viaţa, universul… adică încet, temeinic, simţind profund tot ceea ce îmi doresc eu, cercetând tot ceea ce îmi venea treptat în faţa ochilor…
Şi am câştigat viaţa mea întreagă, după ani de alergătură, parcă disperată să nu pierd nici un strop de viaţă, nici o palmă de pământ sau de stele…
Când toată lumea spune: Vai! Timpul s-a micșorat (!!).. Vine timpul ‘zero’… eu observ am tot timpul din lume să fac atât de multe lucruri !! Da, ştiu ca ‘timpul’ se schimbă, dar nu aşa, demontând realitatea. Şi demonstrez clar asta, cu toate cele pe care le fac, le trăiesc, le vorbesc: încet, dilatând efectiv timpul vieţii mele…
Şi spun oamenilor să nu trăim ca şi cum am fi cu faţa la zid – ci cu spatele la zid… În faţa noastră se află universul întreg…
Şi mai ales să nu trăim ca şi cum am avea ultima zi, ci ca şi cum am avea eternitatea în faţă.
Normal că fiecare dintre noi este liber să considere lucrurile in felul său, eu am spus aici doar ce cred şi ce fac eu..

duminică, 21 martie 2010

2+0+1+2... ARITMETICA PENTRU EZOTERISTI

Multi ne-au sucit mintile si putini si-au dat seama de acest lucru.
Dar numarul celor multi care au sucit cu cei si mai multi care au primit sucirea depasesc numarul celor care deocamdata tac. Şi nu fac bine...
Daca ar vorbi mai multi dintre cei care s-au rasucit spre intelegerea normala a lucrurilor, alta ar fi lumea chiar in ziua de azi.
Si asteptam 2012, 31.decembrie... ca si cum in acea clipa cineva ar face ceva pentru ca cu totii sa ne trezim fara a face nici un fel de efort........
Cei carora nu li se cere sa faca efort il fac, cei carora li se cere se lasa comod pe spate si isi contempla neobligatiile. Caci putini sunt cei care isi miros obligatiile si se scad pe ei insisi din suma celor inaintati..

sâmbătă, 20 martie 2010

TU NU TE ROGI LA DUMNEZEU SĂ ÎMPRĂŞTIE NORII ŞI SĂ ALUNGE GRINDINA?

– A fost şi aici puţină grindină, dar m-am rugat şi nu a mai fost în scurt timp.. Tu nu te rogi la Dumnezeu să împrăştie norii şi să alunge grindina?
– Nu, nu fac asta niciodată. Ar trebui nici nu nu-ţi fie frică, nici să nu te rogi pentru a nu mai fi ceva, căci fiecare lucru pe lumea asta are un rost foarte clar. A propos… ştii de ce Dumnezeu a schimbat plafonul noros de pe timpul atlanţilor, cu cerul senin şi din când în când ploaie, ninsoare, etc., din aceste timpuri ale noastre??
– De ce?
– Uite de ce: ploaia sparge frontul mental dezordonat creat de gândurile oamenilor. Fără această ploaie am fi fost tot neamul omenesc mort, stins de câteva milenii, după ceea ce numim azi glaciaţiune. După ultima glaciaţiune.
Atlanţii aveau o activitate mentală de o complexitate cu totul deosebită, neînţeleasă din aproape toate punctele de vedere. Dar aveau şi o grijă cu totul specială pentru echilibrul forţelor în întreaga natură. Se crede că ei au distrus o civilizaţie, propria lor civilizaţie, dar nu este de loc adevărat acest lucru. Oamenii de după ultima glaciaţiune nu au mai putut avea, din cauza vibraţiilor planetare foarte joase, putere de ordonare a gândurilor lor. Dar altădată vom discuta despre aceste lucruri.
– Da, sunt convinsa ca este o legătură între gândurile oamenilor şi starea atmosferica…
– Grindina apare ca front de spargere a vibraţiilor joase strânse în straturile cele mai înalte ale atmosferei, care influenţează treptat pe cele mai de jos... Apariţia ei arată gradul de vibraţie joasă care a influenţat atmosfera planetei, Pământului. De fapt, nu este totul numai legat de activitatea umană (nu numai gânduri, ci toate vibraţiile care apar ca rezultat al activităţii umane), ci şi vibraţiile care se acumulează de la trăirile întregului biosistem planetar. Chiar dacă puterea mentală unei vieţuitoare mărunte nu este mare, volumul total, uriaş, al biosistemului planetar este cel care se adună şi creează influenţe destul de puternice.
Acum înţelegi de ce nici prin gând nu-mi trece să-mi fie frică sau să mă rog de încetare?
Am avut şi eu această tendinţă până la un anumit moment dat. Mă corectez întotdeauna dacă mai apare tendinţa de a ruga ceva pe Dumnezeu, mă străduiesc doar să-i mulţumesc pentru tot ceea ce îmi dă, sau nu-mi dă, sau corectează în viaţa mea.
De regulă mă rog involuntar pentru mama cu frică, atunci când ştiu că nu se simte bine, să-i lumineze Dumnezeu zilele pe care le are, să-i împrăştie gândurile de frică care o tulbură…
De parcă nu are nimeni grijă de noi, de parcă nu am fi ajutaţi tot timpul, indiferent dacă conştientizăm sau nu… De parcă nu aş ştii câte ştiu… Tot ne ia gândul pe dinainte…
Tot ceea ce a fost neplăcut în viaţa mea s-a dovedit a avea un rost foarte precis.
– Da, ai dreptate, dar mă gândesc la maşinile oamenilor care sunt afară, la grădinile oamenilor, la acoperişurile caselor şi, dacă vine grindina mare, le poate deteriora..
– Da, ştiu, aşa suntem noi, din economie la acumulare, aşa suntem obişnuiţi... Şi la mine e geamul deschis la camera mea şi acum sunt la serviciu... Toate sunt însă de trecut. Şi încă noi – eu, tu – avem resurse materiale destul de bune, dar sunt mulţi oameni care nu au…
– La ei mă gândesc când mă rog..
– Da, asta da, să întărim prin gândul nostru curajul omului de a face faţă la toate cele cu care se confruntă… De fapt, noi ne rugăm cu frică şi frica este aceea care o radiem în jur. Nu ne rugăm cu credinţă că Dumnezeu ajută sau că ne dă curajul să învingem greutăţile. Nu ne rugăm cam aşa: Doamne ştiu că îmi vei da puterea să trec prin toate acestea.
Ar trebui să nu fie o rugăciune, ci un dialog.

MI S-A SPUS CĂ AM BLOCAJE

– Mi s-a spus că am blocaje şi că trebuie să le elimin prin tratament energetic.
– Da, unele blocaje trebuie eliminate, desigur, dar: prin comportament, prin gândire, prin alimentaţie, prin cultivarea calităţii superioare a tuturor şi fiecăruia în parte. Ceea ce nu prea ştie lumea este faptul că mai avem anumite blocaje… care de fapt blochează ceea ce blocăm noi în exces. De aceea mă lupt cu unii clarvăzători care nu înţeleg că nu blocajele trebuie înlăturate, ci trăirile noastre trebuie elevate. Dacă eliminăm artificial blocajele, nu mai avem repere. Şi chiar dacă ele, după un timp, se formează din nou, chiar şi câteva săptămâni pot să ne formeze obişnuinţe care să ne slăbească atenţia.

Multe blocaje energetice ne ajută.
Unele transmisii energetice ajută, dacă sunt direcţionate de la distanţă şi doar atât cât să-şi ia fiecare organism în parte ceea ce are nevoie. Doar în cazuri grele, care merg spre patologic, ar fi nevoie de intervenţie directă, cu punerea palmelor de-asupra plexurilor.
Aceasta este părerea mea, bineînţeles. Fiecare procedează exact aşa cum doreşte. De asemenea, cei care sunt azi bioterapeuţi au lecţiile lor de învăţat. De aceea nu mă amestec în treburile lor, doar îmi spun părerea atunci când am prilejul.

Mierle nu sunt. Le-au gonit ciorile..

Vreau sa am o zi in care sa nu aiba nimeni nici o pretentie de la mine...
Am inceput-o cam prost... Am iesit sa ma plimb dupa rasaritul de soare si cand ma simteam mai bine, ma trezesc ca cineva imi spune mirat... ca nu intelege ce cautam venind din directia aceea...
Imi vine in minte acum ceva citit pe vremurile copilariei mele... un citat din Winnetou, in care Old Shatterhand (oi fi scris bine?!) si un alt Old vorbesc cam asa...
- De unde vii si incotro mergi?!
- Vin de colo si ma duc incolo...
Povestea cum ridicase bratul roata si tin minte doar ca spusese c-ar vrea sa mearga in Tetoni...
Imi vine sa rad... Ridic si eu mana si spun razand: Am fost sa iau covrigi, m-am plimbat pana spre Spandarian si ma intorc acasa...
E 7 si un pic.
Tanti G. se uita la mine, e inteligenta, a inteles. Este cea mai inteligenta persoana din bloc. Asa cred eu. Ma trezesc din reverie doar cand ea ma intreaba (dar cred ca am mai vorbit ceva intre timp, nu stiu..):
- Iti vine sa crezi ca am 69 de ani?!...
-...da, mie imi vine sa cred ca am 54 !!...
- Doamneee..... cand aveai 20 de ani?!
- ...mai ieri!!!!!

Imi aduc aminte ca sora mamei face azi 84 de ani, dar asta chiar in momentul in care ridicam receptorul si auzeam vocea dânsei rasufland in aparatul care nu iarta nici un sunet. Stiu ca avea pretentia sa o felicit, dar...
Dar imi aduc aminte de telefonul ăsta exact in momentul in care mama intra in camera mea si imi spune sa golesc un aspirator ca sa aspire ea, la cei 80 ani... daca eu nu am fost in stare... Eram cu tastatura de-asupra capului, scuturand-o de firimiturile ramase de la gustarea de dimineata. Zic ca "O să...."dar stiu ca nu o sa fac nimic. Azi. Maine vad eu ce fac...
Sa vad cine mai are pretentii... Poate ca, daca as vrea cu adevarat, as intra pe undeva, pe bloguri, as gasi pe cineva care sa ma apostrofeze, avand pretentia sa pun o bibliografie de lucrari din care ma inspir. Si m-as feri sa spun ca ma inspir din aerul inmiresmat al trairilor mele fecunde...

Mierle nu sunt. Le-au gonit ciorile.

Dar e placut, stau si scriu cu geamul deschis, privind o ramura de brad rupta de ultima zapada.