Foarte interesant acest subiect, nu mai ştiu pe unde l-am remarcat. Foarte inteligent puse câteva lucruri în discuţie, deşi la prima vedere ţi se par nonsensuri absolute…
Atavisme de felul acesta ar fi:
- prudenţa,
- prevederea, vigilenţa,
- perspicacitatea.
Şi sunt privite în perspectiva schimbării timpurilor, schimbare pe care o trăim azi, chiar dacă ne dăm seama de ea mai mult sau mai puţin.
Toate cele enumerate astfel fac laolaltă textura echilibrului uman obişnuit nouă, azi.
Viitoarea etapă mentală, de o spiritualitate uriaşă, îşi va intra în legile ei normale la un nivel de vibraţie planetară mult mai mare decât cel pe care îl intuim doar, acum. Deşi vibraţia este mare în prezent, şi noi ar trebui să fim mult mai departe decât sunt chiar şi cei mai înaintaţi dintre noi, azi, totuşi trăim exact vremurile pe care le trăim şi de la ele pornim discuţiile, la fel ca şi în trăirile noastre curente. Nu de la ceea ce ar fi la nivelul întregii societăţi: moral, spiritual, normal după legile pe care ne străduim să le urmăm. Dacă toţi le-am urma, fără excepţie, ele nu ar mai fi astfel reliefate din oceanul manifestărilor umane.
La schimbarea vremurilor, este drept, cele de mai sus pot deveni inutile, dacă le socotim la nivelele celor pe care le trăim acum. Să le desconsiderăm pentru vremurile care vor veni am face exact aceeaşi greşeală ca şi aceea pe care o facem azi, dacă credem că atlanţii au avut aceleaşi feluri de trăiri ca şi cele pe care le avem noi, în prezent.
Facem greşeala asta curent: credem că ceea ce simţim noi - simt şi alţii, că ceea ce putem noi - musai să poată şi alţii; şi aşa mai departe…
Într-o astfel de vreme mult înălţată, pe care o aşteptăm să vină, toată lumea ştie tot ce se poate şti, are tot ceea ce îi trebuie, nu mai există nesiguranţă, sentimentele umane înălţătoare devin universale. Serios, cât se poate de serios. Aşa se vor petrece lucrurile. Dar nu despre asta e vorba aici, ci despre faptul că, dacă în etapa intuitivă am uitat multe lucruri din trecut, în etapa mentală nu mai uităm nimic: le ştim pe toate, trăim cu toate, fără nici o greutate. Cu înţelegeri asupra:
- necesităţilor noastre din toate timpurile;
- tuturor rafinărilor care decurg din astfel de rădăcini. Căci suntem la rădăcina multor lucruri… nu chiar a tuturor lucrurilor, aşa cum spune Frodo pe stânca refugiului, după Dărâmarea Răului….
Dar devenim conştienţi de importanţa tuturor celor ce ţin de viaţa noastră: ale devenirilor tuturor, ale curgerilor lor prin lume, ale transfigurărilor lor la nivele din ce în ce mai înalte de vibraţie: nu numai ale Pământului, nu numai ale universului nostru, ci în toate universurile pe care le putem admite ca posibile, la nivelele cele mai înalte ale cunoaşterilor vremurilor noastre. Care se formează şi se remodelează în fiecare clipă care trece…
Devenim conştienţi de percepţii simultane, fie ele extinse sau punctiforme, de necesitatea cercetărilor de profunzime: cu găsirea celor mai rapide căi de cuprindere a subiectului abordat, cu rezultate optime pentru realizarea lucrărilor care au necesitat cercetarea.
Devenim conştienţi de folosirea optimă a forţelor noastre, cu vârfuri înaintate la parametrii de lucru diferiţi, chiar dacă lucrarea este cunoscută: condiţiile însă nu sunt întotdeauna cunoscute, şi cu asta va trebui să ne obişnuim în astfel de vremuri viitoare. Vremuri care vor aduce astfel sublimarea acestor manifestări, trăirile la nivele segmentelor lor în partea lor cea mai înalţată. Care nu au corespondent în exprimările noastre terestre dacă ne referim la trăiri în largul universului care ne aşteaptă deja. Dar dacă ne referim totuşi la trăirile de pe Pământ, ele au un astfel de corespondent: în elemente de care începem să fim conştienţi fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu.
Sunt, şi le recunoaştem:
- avântul în cunoaştere şi în sfera aplicaţiilor mentale pe care le vom stăpâni din nou, cu încredere în forţele noastre spirituale întărite, îmbogăţite;
- echilibrul în condiţiile cunoaşterilor tuturor factorilor de mediu, aprofundarea cunoaşterilor specializate pe sectoare înguste şi generalizarea lor, cu curaj, însă doar acolo unde este cazul. Înţelegerea evoluţiilor celorlalte vieţuitoare, care nu se pot feri suficient din calea omului, nu pot căuta decât ceea ce ele au în obişnuinţele lor - în volum destul de redus. Şi tocmai de aceea omul va simţi cu prioritate nevoia de a proteja mediul în cele mai fine aspecte ale echilibrului biologic planetar;
- căutarea şi găsirea rapidă a condiţiilor optime de desfăşurare a lucrărilor de mediu, orientarea în multitudinea factorilor planetari, cosmici şi de influenţă umană, pentru crearea unui areal necesar a fi mereu fin, delicat remodelat, în vederea încurajării revenirii la un biosistem bogat în orice loc al Pământului.
După cum vedem, toate sunt îndreptate către refacerea planetei după îndelungata sa folosire brutală în etapa al cărui sfârşit îl parcurgem acum.
Aceasta va fi cea mai bogată activitate umană în viitor.
Atavisme de felul acesta ar fi:
- prudenţa,
- prevederea, vigilenţa,
- perspicacitatea.
Şi sunt privite în perspectiva schimbării timpurilor, schimbare pe care o trăim azi, chiar dacă ne dăm seama de ea mai mult sau mai puţin.
Toate cele enumerate astfel fac laolaltă textura echilibrului uman obişnuit nouă, azi.
Viitoarea etapă mentală, de o spiritualitate uriaşă, îşi va intra în legile ei normale la un nivel de vibraţie planetară mult mai mare decât cel pe care îl intuim doar, acum. Deşi vibraţia este mare în prezent, şi noi ar trebui să fim mult mai departe decât sunt chiar şi cei mai înaintaţi dintre noi, azi, totuşi trăim exact vremurile pe care le trăim şi de la ele pornim discuţiile, la fel ca şi în trăirile noastre curente. Nu de la ceea ce ar fi la nivelul întregii societăţi: moral, spiritual, normal după legile pe care ne străduim să le urmăm. Dacă toţi le-am urma, fără excepţie, ele nu ar mai fi astfel reliefate din oceanul manifestărilor umane.
La schimbarea vremurilor, este drept, cele de mai sus pot deveni inutile, dacă le socotim la nivelele celor pe care le trăim acum. Să le desconsiderăm pentru vremurile care vor veni am face exact aceeaşi greşeală ca şi aceea pe care o facem azi, dacă credem că atlanţii au avut aceleaşi feluri de trăiri ca şi cele pe care le avem noi, în prezent.
Facem greşeala asta curent: credem că ceea ce simţim noi - simt şi alţii, că ceea ce putem noi - musai să poată şi alţii; şi aşa mai departe…
Într-o astfel de vreme mult înălţată, pe care o aşteptăm să vină, toată lumea ştie tot ce se poate şti, are tot ceea ce îi trebuie, nu mai există nesiguranţă, sentimentele umane înălţătoare devin universale. Serios, cât se poate de serios. Aşa se vor petrece lucrurile. Dar nu despre asta e vorba aici, ci despre faptul că, dacă în etapa intuitivă am uitat multe lucruri din trecut, în etapa mentală nu mai uităm nimic: le ştim pe toate, trăim cu toate, fără nici o greutate. Cu înţelegeri asupra:
- necesităţilor noastre din toate timpurile;
- tuturor rafinărilor care decurg din astfel de rădăcini. Căci suntem la rădăcina multor lucruri… nu chiar a tuturor lucrurilor, aşa cum spune Frodo pe stânca refugiului, după Dărâmarea Răului….
Dar devenim conştienţi de importanţa tuturor celor ce ţin de viaţa noastră: ale devenirilor tuturor, ale curgerilor lor prin lume, ale transfigurărilor lor la nivele din ce în ce mai înalte de vibraţie: nu numai ale Pământului, nu numai ale universului nostru, ci în toate universurile pe care le putem admite ca posibile, la nivelele cele mai înalte ale cunoaşterilor vremurilor noastre. Care se formează şi se remodelează în fiecare clipă care trece…
Devenim conştienţi de percepţii simultane, fie ele extinse sau punctiforme, de necesitatea cercetărilor de profunzime: cu găsirea celor mai rapide căi de cuprindere a subiectului abordat, cu rezultate optime pentru realizarea lucrărilor care au necesitat cercetarea.
Devenim conştienţi de folosirea optimă a forţelor noastre, cu vârfuri înaintate la parametrii de lucru diferiţi, chiar dacă lucrarea este cunoscută: condiţiile însă nu sunt întotdeauna cunoscute, şi cu asta va trebui să ne obişnuim în astfel de vremuri viitoare. Vremuri care vor aduce astfel sublimarea acestor manifestări, trăirile la nivele segmentelor lor în partea lor cea mai înalţată. Care nu au corespondent în exprimările noastre terestre dacă ne referim la trăiri în largul universului care ne aşteaptă deja. Dar dacă ne referim totuşi la trăirile de pe Pământ, ele au un astfel de corespondent: în elemente de care începem să fim conştienţi fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu.
Sunt, şi le recunoaştem:
- avântul în cunoaştere şi în sfera aplicaţiilor mentale pe care le vom stăpâni din nou, cu încredere în forţele noastre spirituale întărite, îmbogăţite;
- echilibrul în condiţiile cunoaşterilor tuturor factorilor de mediu, aprofundarea cunoaşterilor specializate pe sectoare înguste şi generalizarea lor, cu curaj, însă doar acolo unde este cazul. Înţelegerea evoluţiilor celorlalte vieţuitoare, care nu se pot feri suficient din calea omului, nu pot căuta decât ceea ce ele au în obişnuinţele lor - în volum destul de redus. Şi tocmai de aceea omul va simţi cu prioritate nevoia de a proteja mediul în cele mai fine aspecte ale echilibrului biologic planetar;
- căutarea şi găsirea rapidă a condiţiilor optime de desfăşurare a lucrărilor de mediu, orientarea în multitudinea factorilor planetari, cosmici şi de influenţă umană, pentru crearea unui areal necesar a fi mereu fin, delicat remodelat, în vederea încurajării revenirii la un biosistem bogat în orice loc al Pământului.
După cum vedem, toate sunt îndreptate către refacerea planetei după îndelungata sa folosire brutală în etapa al cărui sfârşit îl parcurgem acum.
Aceasta va fi cea mai bogată activitate umană în viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu