Dupa 2 zile pline de Festival (Body, Mind, Spirit... desi mai mult comercial, carnaval... in fine...) ma simt obosita, dar si foarte multumita. Am avut discutii superbe cu oameni de o inalta tinuta spirituala, prieteni si vizitatori la standul lor...
Am avut discutii deosebit de frumoase – si ieri, si azi – despre daci, romani, s-a ajuns si la sihastri. Si s-a discutat despre faptul ca nu stim sa apreciem simplitatea, curatenia sufleteasca, multumirea celor care duc o viata retrasa si cuminte. Dispretuim mult, pretuim putin... Se dispretuieste un viitor care poate fi legat de cumintenie, simplitate, liniste.
Bine, nu de catre chiar toata lumea, sa fim drepti...
Am avut discutii deosebit de frumoase – si ieri, si azi – despre daci, romani, s-a ajuns si la sihastri. Si s-a discutat despre faptul ca nu stim sa apreciem simplitatea, curatenia sufleteasca, multumirea celor care duc o viata retrasa si cuminte. Dispretuim mult, pretuim putin... Se dispretuieste un viitor care poate fi legat de cumintenie, simplitate, liniste.
Bine, nu de catre chiar toata lumea, sa fim drepti...
Lume... lumeeeee.... Oameni atenti... oameni indiferenti... Oameni de afaceri...
Oameni flegmatici care se plimbau dispretuitori de la un stand la altul... se aratau nonsalanti, desi li se citea crisparea pe fetele lor.. Oameni care se chinuiesc neacceptand multe dintre realitatile din jurul lor, si ar dori sa chinuie si ei pe altii, fara sa-si dea seama ca ceilalti nu au avut niciodata intentia sa chinuie pe cineva. Ei doar traiesc, in felul lor, incercand sa faca un bine altora...
Dureros...
Prietena noastra spunea ca trebuie sa strangem randurile, sa ne sustinem, sa nu mai suportam individual tot felul de situatii grele... Este adevarat, asa cred si eu, dar daca inca nu putem sa facem asta, parerea mea este fiecare dintre noi trebuie sa aratam ca mergem mai departe, chiar daca ne simtim agresati, tocmai de aceea obositi. Nu poti sa fii altfel decat flexibil, dar nu intre frumos si urat, ci intre suferinta, cand apare, si revenire rapida spre bucurie. Numai oamenii nesimtiti nu sufera, si asta trebuie sa aratam, fiecare dintre noi acolo unde traim.Ca ne pasa de tot ceea ce se petrece in jurul nostru si traim in continuare linistiti, intr-o lume care se poate schimba in bine, nu in rau.
Dureros...
Prietena noastra spunea ca trebuie sa strangem randurile, sa ne sustinem, sa nu mai suportam individual tot felul de situatii grele... Este adevarat, asa cred si eu, dar daca inca nu putem sa facem asta, parerea mea este fiecare dintre noi trebuie sa aratam ca mergem mai departe, chiar daca ne simtim agresati, tocmai de aceea obositi. Nu poti sa fii altfel decat flexibil, dar nu intre frumos si urat, ci intre suferinta, cand apare, si revenire rapida spre bucurie. Numai oamenii nesimtiti nu sufera, si asta trebuie sa aratam, fiecare dintre noi acolo unde traim.Ca ne pasa de tot ceea ce se petrece in jurul nostru si traim in continuare linistiti, intr-o lume care se poate schimba in bine, nu in rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu