Cânta Maria Tănase…
Ştii că în străvechimi mirosul emanat de om era identic cu acela al florilor şi pomilor înfloriţi ?!..
Şi bărbaţii, şi femeile, în mod egal.
Oamenii se întreabă de ce Dumnezeu, a cărui creaţie este perfectă, a lăsat ca mirosul emanat de om să fie atât de urât (de la eliminările prin sudoare, excreţie)….
Societatea ne-a învăţat să dispreţuim asemenea mirosuri, pentru că trupul ar fi păcătos…
Mamele învaţă copiii… Câh! Caca!!
De fapt, corpurile umane sunt puternic degradate, din cauza traiului dur din cele câteva milenii din urmă, din cauza muncii peste normalul optim de efort trupesc pe care ar trebui să îl facem, din cauza depărtării de natura în mijlocul căreia ar trebui să ne ducem vieţile, fără să ne claustrăm între ziduri de apărare.
Toate sunt semnale prin care corpurile noastre strigă, cerşindu-ne atenţia, mila...
Ar fi foarte uşor să învăţăm doar că este necesar să înlăturăm reziduurile, pentru a face loc altora, pentru a se împrospăta atmosfera, pentru ca să creăm ceva nou. Să facem ordine ca să ne mişcăm liber în mediul nostru de trai şi să facem loc altor lucruri noi, atunci când avem nevoie. Să facem curat, să facem deosebirea între curat şi înlocuit…
Avem multe intuiţii din epoca anterioară, care se păstrează involuntar (ajunse obişnuinţe pentru noi, azi), şi nu le mai ştim rădăcina. Spre exemplu, obişnuinţa de a şterge praful ne vine de la lucrul mental din străvechimi, când aerul chiar era eliberat de orice urma de praf: căci pentru creaţia mentală, orice fir de materie străină are o importanţă cu totul deosebită. În mod normal, într-o încăpere austeră – adică optimă pentru desfăşurarea vieţii lucrative şi sociale, ar trebui să existe doar suprafeţe din material textil, care să fie spălate periodic.
Sunt multe feluri de activităţi şi creaţii ale noastre care sunt păstrate pentru ca tot timpul să ne raportăm la ele, să le facem obişnuinţe şi să le purtăm până când ni se vor deschide din nou, tuturor, ceea ce am putea numi azi suprasimţuri: simţurile altor corpuri decât cel fizic, pe care îl cunoaştem cel mai bine azi.
Alte exemple: dacă nu ar fi muzica instrumentală, nu am putea să ne obişnuim rapid cândva cu sunetele fundamentale ale tuturor corpurilor, structurilor planetare, stelare, care ne vor inunda din nou, în curând.
Dacă nu am fi obişnuiţi cu informatizarea aceasta pe care o considerăm de multe ori nebună, nu am putea face faţă cândva la deschiderea totală de cunoaştere pe care o vom avea: şi simultan, şi consecutiv, tot în curând.
Dacă nu ne-am obişnui cu normalitatea mirosurilor, am putea fi dezorientaţi complet cândva de universul lor: pe care nu îl putem imagina azi cât de puternic va fi în viitor.
Întreaga noastră lume de azi este puternic formativă pentru tot ceea ce va veni mâine.
Bine ar fi să nu desconsiderăm chiar absolut nimic.
Ştii că în străvechimi mirosul emanat de om era identic cu acela al florilor şi pomilor înfloriţi ?!..
Şi bărbaţii, şi femeile, în mod egal.
Oamenii se întreabă de ce Dumnezeu, a cărui creaţie este perfectă, a lăsat ca mirosul emanat de om să fie atât de urât (de la eliminările prin sudoare, excreţie)….
Societatea ne-a învăţat să dispreţuim asemenea mirosuri, pentru că trupul ar fi păcătos…
Mamele învaţă copiii… Câh! Caca!!
De fapt, corpurile umane sunt puternic degradate, din cauza traiului dur din cele câteva milenii din urmă, din cauza muncii peste normalul optim de efort trupesc pe care ar trebui să îl facem, din cauza depărtării de natura în mijlocul căreia ar trebui să ne ducem vieţile, fără să ne claustrăm între ziduri de apărare.
Toate sunt semnale prin care corpurile noastre strigă, cerşindu-ne atenţia, mila...
Ar fi foarte uşor să învăţăm doar că este necesar să înlăturăm reziduurile, pentru a face loc altora, pentru a se împrospăta atmosfera, pentru ca să creăm ceva nou. Să facem ordine ca să ne mişcăm liber în mediul nostru de trai şi să facem loc altor lucruri noi, atunci când avem nevoie. Să facem curat, să facem deosebirea între curat şi înlocuit…
Avem multe intuiţii din epoca anterioară, care se păstrează involuntar (ajunse obişnuinţe pentru noi, azi), şi nu le mai ştim rădăcina. Spre exemplu, obişnuinţa de a şterge praful ne vine de la lucrul mental din străvechimi, când aerul chiar era eliberat de orice urma de praf: căci pentru creaţia mentală, orice fir de materie străină are o importanţă cu totul deosebită. În mod normal, într-o încăpere austeră – adică optimă pentru desfăşurarea vieţii lucrative şi sociale, ar trebui să existe doar suprafeţe din material textil, care să fie spălate periodic.
Sunt multe feluri de activităţi şi creaţii ale noastre care sunt păstrate pentru ca tot timpul să ne raportăm la ele, să le facem obişnuinţe şi să le purtăm până când ni se vor deschide din nou, tuturor, ceea ce am putea numi azi suprasimţuri: simţurile altor corpuri decât cel fizic, pe care îl cunoaştem cel mai bine azi.
Alte exemple: dacă nu ar fi muzica instrumentală, nu am putea să ne obişnuim rapid cândva cu sunetele fundamentale ale tuturor corpurilor, structurilor planetare, stelare, care ne vor inunda din nou, în curând.
Dacă nu am fi obişnuiţi cu informatizarea aceasta pe care o considerăm de multe ori nebună, nu am putea face faţă cândva la deschiderea totală de cunoaştere pe care o vom avea: şi simultan, şi consecutiv, tot în curând.
Dacă nu ne-am obişnui cu normalitatea mirosurilor, am putea fi dezorientaţi complet cândva de universul lor: pe care nu îl putem imagina azi cât de puternic va fi în viitor.
Întreaga noastră lume de azi este puternic formativă pentru tot ceea ce va veni mâine.
Bine ar fi să nu desconsiderăm chiar absolut nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu