Imi place sa cred ca sunt adepta celor 4C: Cumintenie, Calitate, Curatenie (si dupa trup, si dupa suflet), Cunoastere.

Pentru discutiile noastre zilnice... http://discutiispirituale.chatango.com/

marți, 6 aprilie 2010

INTRE IDEAL SI REAL

Este drept ca stim foarte putine lucruri depsre ce ar putea fi ideal pentru noi. De fapt, ideal este sa trăim pentru tot ceea ce se petrece cu noi, in fiecare moment de viata. Sa stim ca tot ceea ce trăim poate sa ne fie adus de catre un frate spiritual. Mai popular spus, de catre Jumatatea noastra…
Spiritual vorbind, este un subiect de analiza destul de dureros pentru multa lume. Este intr-adevar dureros sa aflam ca vecinul care ne chinuie de 20 de ani ne este frate spiritual, seful care ne-a dat afara din serviciu, copilul care ne-a facut de rusine in fata intregii comunitati…
Dureros sa ne imaginam ca cel pe care l-am crezut Jumatatea noastra ne-a parasit sau chiar si numai inselat amarnic nădejdea, speranta…
Sa aflam ca ne-am lasat Jumatatea prada deznadejdii, durerii, cu un copil in brate, cu saracie, boli, probleme…
Aflam si povesti minunate de dragoste – nu numai in filme, ci si pe strada noastra, in familia noastra. Uneori suntem disperati ca nu ne gasim Jumatatea, ceea ce credem ca ne este idealul, minunea, fericirea sublima… o cautam o viata intreaga fara sa avem multumirea sa o fi gasit… Ne casatorim fara sa o cautam si o gasim dincolo de sperantele avute. Rupem legaturi, familii pentru a fi impreuna, calcand peste sperantele, bucuriile, iubirea si increderea celor din jur…
Suntem oameni, pana la urma, cu durerile noastre, cu bucuriile noastre…
Ne impartasim bucuriile durerile, deznadejdea, nadejdea. Ne oferim sprijin – atata cat putem in acel moment. Stim sau nu stim ceva, putem ajuta un om necajit doar si cu o vorba buna.
Niciodata sa nu ocolim o vorba buna. Nu conteaza cui ii este adresata, nu stim cat poate alina si in rest, nu numai persoana careia cu care discutam direct. Am discutat mult despre influentele radiante. Sa nu le desconsideram niciodata.
Este drept, am studiat profilul spiritual al oamenilor timp de 10 ani, dar oricate ai afla, nu poti alina un om in momentul durerii sale. Poti doar sa ii spui un cuvant bun, iar cand se va linisti, se poate explica cate ceva despre cele pe care le trăim la nivele foarte subtile.
Pentru unii sarcina de destin este sa se obisnuiasca cu Jumatatea lor, de aproape sau mai de departe. Sa nu ne imaginam ca numai acolo unde totul curge ca laptele si mierea este vorba despre frati spirituali, despre Jumatatea noastra... Caci suntem destul de diferiti pentru ca fiecare dintre noi sa avem ceva de reprosat. Diferentele pot foarte mici, si recunoastem de multe ori ca ne luam la cearta din te miri ce, din maruntisuri… Dar maruntisurile fac viata noastra, si tocmai aici este problema: buturuga mica poate chiar sa rastoarne carul mare.
Adica: de multe ori avem nevoie de oameni de foarte mare nadejde – oameni cu care sa conlucram in probleme de foarte mare subtilitate: aici sau in alte locuri din univers. Mai ales pentru astfel de situatii avem nevoie sa fim aici, pe Pamant. Aici sa ne obisnuim cu lucruri cu care nu am fost obisnuiti, iar diferentele cele mai puternice se vor vedea cand vom ajunge in zone de mare finete a trairilor personale sau de grup. Uneori, sa ne obisnuim cu aceasta idee: viata unei planete, sau unei stele, sau chiar a unei galaxii, poate fi in pericol din cauza unor astfel de diferente.
De aceea trăim astfel de momnte aici. Sa ne dam seama de incompatibilitatile noastre si sa le remodelam cat putem mai mult.
Asadar, un caz poate fi fratie prin complementaritate, altul de fratie prin sinergie – dar in ambele cazuri nu este vorba nicidecum de ... karma (a trebuit sa suferim pentru ca am facut si noi pe altii sa sufere) ci de obisnuinte si de ruperea unor obisnuinte. In toate cazurile avem nevoie sa ne obisnuim sa trăim linistit, calm, fara fracturi emotionale, puternici si totusi moderati. Avem nevoie sa ne cunoastem bine, sa stim fenomenologia spirituala si sa ne obisnuim, treptat, sa nu mai suferim.
Fratia prin sinergie este cazul in care spiritele se simt sinergice, traiesc in acelasi fel, simt la fel, se bucura si plang la fel, par aceeasi persoana, acelasi spirit in 2 corpuri diferite.... Dimpotriva, fratia prin complementaritate are specific simtirea complementara, spiritele par a se completa unul pe altul sau dimpotriva sunt intr-o permanenta cearta, chiar daca se iubesc. Se ranesc, caci simtirea e la fel – dar manifestarea este opusa. Invata astfel sa ajunga treptat la amabilitate, apoi la prietenie si apoi la impletirea simtirilor si manifestarilor. Este nevoie, caci peste tot in evolutii vom avea nevoie de frati de nadejde, cu care sa ne impletim fortele pentru tot ceea ce avem de facut, oriunde, oricand. Daca avem sarcini care presupun o prezenta a fratelui de spirit, a Jumatatii noastre, atunci el apare, ne facem sarcina impreuna si apoi dispare. Unul dintre frati suporta mai usor despartirea, altul mai greu, sau unul se interiorizeaza, altul se exteriorizeaza, dar suferinta exista la inceputuri, sau suferind dupa cel drag, face sa sufere altcineva, poate chiar o comunitate intreaga. Atunci ne obisnuim cu despartirea, cum vrea unul sau altul, iar intelegerea de aici, de la radacina obisnuintelor noastre, se va rasfrange foarte puternic in alte situatii, in alte locuri din univers, in alte universuri mult mai subtile. Asadar ne obisnuim cu despartirile pana ce ele nu mai sunt despartiri, ci momente din viata. Ne putem aduce aminte de ele, cu bucurie, cu placere.
Da, stiu, mai este cale lunga pana acolo, poate ne-am imaginat si noi eternitatea stand la poalele unei entitati si cantand, dar poate ca a venit vremea sa înţelegem ca lucrurile nu stau chiar asa.
Si mai ales ca sta in puterea noastra, A FIECARUIA DINTRE NOI sa credem ca totul tine de noi insine. Nu prea sunt de acord – parerea mea – cu cei care ne promit rezolvarea karmei, linistirea prin reconectare… Sa înțelegem CA SUNTEM CONECTATI INTRE NOI, SI CU TOTII SUNTEM CONECTATI LA INTREG UNIVERSUL, nu existam inafara universului, ne ridicam ochii catre tot ceea ce credem ca exista si descoperim ca niciodata... DAR NICIODATA... nu am fost rupti de ceea ce vedem, simtim…
Sa înţelegem ca nu suntem rupti de nimeni, nici de fratii nostri, nici de ceruri, nici de pamanturi, sa le iubim si sa ne iubim pe noi insine la fel de mult ca si iubirea insasi care ne iubeste pe noi!! Daca vom oferi tuturor iubire, de la noi in infinit, nu vom mai gasi nici un loc pentru suferinta…
(Valabil si pentru mine… Hmmmmm… nu vin de prin ceruri... Cine se crede aşa… e treaba lui !!! :))))))))!!!

6 comentarii:

ioana_m spunea...

Buna,CRistiana.Am gasit si aici la tine raspunsuri pe care atata le caut...
Unul din raspunsurile pe care le-am gasit este,acelasi la care te referi si tu aici,adica,nu de putine ori,sufletul care ne iubeste cel mai mult....se incarneaza in fiinta care ne face cel mai mult rau! si asta numai pt ca noi sa invatam o lectie atat de necesara evolutiei.Acel suflet,inainte de incarnare alege aceasta cale dureroasa atat pt el cat si pt noi tocmai pt a ne ajuta sa crestem.Da,un tata betiv care isi bate copilul si care are conflicte mari cu copilul lui,un vecin enervant care ne tot iese in cale....un iubit care ne chinuie...Un iubit violent,agresiv.... Vreau sa spun ca cel mai mare dusman al nostru poate defapt sa fie sufletul care ne iubeste cel mai mult.Fiintele de la care invatam ceva acelea ne iubesc cel mai mult.

Anonim spunea...

Cristiana, iti multumesc pentru raspunsurile pe care ni le dai. Sper sa reusesc sa inteleg care este menirea jumatatii cu care eu m-am inatlnit, si pe care am pierdut-o.

Iti multumesc pentru cuvintele calde. Dumnezeu sa iti ajute!

Oana

Cristiana spunea...

Eeeei!! Ioana, bine te-am reintalnit si eu, ce ma bucur !! Bine ai venit prin caietele mele cu ganduri si simtiri!!!
Da, daca gandim in acest fel, avem mai multe sanse sa nu ne mai uram unii pe altii cu atata incrancenare, uneori chiar cu satisfactia ca am "venit de hac" celor care nu au aceleasi pareri cu noi...
Ceea ce nu inseamna insa (cred eu) ca ar trebui sa si stau, intr-un mod fermecator de mazochist (!!!) sa ne tot pocneasca unul si altul. M-a palmuit cineva, ii iert, ii explic care este incredintarea mea, a doua oara ii atrag atentia, a treia oara imi vad de drum mai departe; dar daca va avea nevoie de mine vreodata, il voi ajuta, trebuie sa stie asta..
Daca drumul ne este jalonat astfel incat nu avem chip de scapare, inseamna ca trebuie sa am in vedere efortul mai mare in diverse directii de mladiere a situatiilor existente. Fiecare situatie trebuie gandita dupa simtirea proprie. De aceea se pune atat de mult accent pe impletirea mintii cu inima... Oamenii spun ca nu exista cale de prietenie intotdeauna. Sigur ca sunt de acord cu asta. Oamenii mai au in destin sa se si desparta. Important este sa nu ne purtam urat, sa nu devenim si nu ramanem dusmani. Sa ramanem oameni buni, mai presus de orice.
Dar sa nu piarda oamenii din vedere faptul ca, daca se pot ajuta vreodata, sa o faca fara sa stea pe ganduri, fara reprosuri, fara sa-si scoata ochii, cerand recunostinta vesnica si supusa... Ajut si gata!
Mai vorbim, Ioana!! Sanatate si spor in toate!!

Oana iti raspund si tie, scumpa si draga mea, imediat, cum mai fac o pauza, caci sunt la serviciu.

ioana_m spunea...

Asa este,draga Cristiana,nu trebuie sa stam si sa acceptam loviturile masochist,ci sa ne gandim serios la rolul acelei persoane in viata noastra si la ce e cazul sa invatam despre noi.Iar rolul concret,fizic al persoanei acelea in viata noastra se poate incheia.
Mai vorbim,multumesc,toate cele bune si tie.
Oana...de jumatatea noastra nu e nevoie sa ne cramponam,sa ne agatam ca lianele...o lectie pe care e nevoie sa o invatam este sa stim ca jumatatea exista.Atat.dar ca nu e neaparat sa fim cu ea in forma concreta.de multe ori...sufletele pereche,intr-o existenta isi fac simtita prezenta dar:fiecare au de trait experiente separate,vieti separate.Fiecare are de ars ceva...E dureros dar daca incerci sa te bucuri ca jumatatea ta EXISTA...pur si simplu....o vei putea simti la ca pe o prezenta mereu alaturi de tine.Dar nu e usor asta.
toate bune!

Cristiana spunea...

Draga Oana, scumpa si draga mea, daca cuvantul meu macar ti-a oferit o farama de alinare pentru o secunda, tot e bine. Din experienta mea stiu bine ca, atunci cand esti in mijlocul necazului nimic nu te prea poate alina, dar macar dupa linistire poti reflecta la cateva aspecte pe care le-ai putut afla cu asemenea prilejuri.
Si mai stiu bine ceva: lepadarea de vini inchipuite este foarte puternic lucratoare. Sunt multi oameni care se erijeaza in facatori de minuni eliberand oamenii de karme inchipuite. Mai intai iti spune ca ai karma rea si pe urma ca ai scapat de ea... Te linistesti. Ei castiga faima si bani. De fapt ceea ce era deja in subconstient se impleteste cu constientul si te linistesti din toate punctele de vedere. Nici ei nu stiu prea bine asta, dar vad ca le merge daca dau dovada de multa incredintare!! Pentru inceput eu chiar cred ca nu este rau, cat le merge - le merge, pe urma or sa mai vada... Dar uite, de aceea ma pomenesc (si nu numai eu) cu amenintari din partea celor care chiar au de pierdut din varii motive: faima, bani, popularitate. Cu cat vom fi mai multi care spunem oamenilor ca puterea tine numai de ei, cu atat va fi mai bine, mai repede bine. Sa stie oamenii cat mai multe lucruri, caci bunatatea porneste de multe ori din cunoastere. Ca sa mergem pe un drum avem nevoie sa ne pregatim, sa avem la noi tot ce ne trebuie pentru sustinerea drumului cu curaj, cu putere, pentru noi si pentru cei care mai au nevoie de ajutor pe langa noi.
Curaj! Mergi mai departe! Esti tanara, frumoasa, desteapta, ai mintea si sufletul deschis!! Ai un suflet deosebit de bun!! Lumea aceasta are nevoie de zambetul tau!!
Te imbratisez din toata inima !!!

Cristiana spunea...

Si mai este ceva de spus acum, nu stiu sa existe ceva care sa fie de vibratie inalta in Egipt, ma refer la moaste si alte relicve. Piramida cea mai veche, asa numita a lui Keops (desi... Doamne iarta-ma...)are puncte de mare vibratie, canale de mare vibratie, nu imprumuta inafara lor vibratie spatiului... Acolo de la un pas la altul se schimba vibratia de parca ai intra in alta lume. Asadar nu ma mir ca nu ai simtit nimic. Daca cineva e exaltat din fire, si se autodetermina ca acolo este extraordinar, este chiar autoexaltare. Imi e si groaza de cei care ofera cursuri zicand ca se ofera cunoasterea magica a faraonilor si preotilor lor... Sarmanii nici nu stiu macar ce faceau faraonii si mai cu seama preotii lor... O sa scriu in curand o serie intreaga de lucruri legate de ei, iar anul viitor o sa apara pe site descrierea completa a celor de atunci... De magia frumosului si binelui in nici un caz...
Asa ca mi-am intarit parerea buna despre tine daca spui cele de mai sus...