Vreau sa am o zi in care sa nu aiba nimeni nici o pretentie de la mine...
Am inceput-o cam prost... Am iesit sa ma plimb dupa rasaritul de soare si cand ma simteam mai bine, ma trezesc ca cineva imi spune mirat... ca nu intelege ce cautam venind din directia aceea...
Imi vine in minte acum ceva citit pe vremurile copilariei mele... un citat din Winnetou, in care Old Shatterhand (oi fi scris bine?!) si un alt Old vorbesc cam asa...
- De unde vii si incotro mergi?!
- Vin de colo si ma duc incolo...
Povestea cum ridicase bratul roata si tin minte doar ca spusese c-ar vrea sa mearga in Tetoni...
Imi vine sa rad... Ridic si eu mana si spun razand: Am fost sa iau covrigi, m-am plimbat pana spre Spandarian si ma intorc acasa...
E 7 si un pic.
Tanti G. se uita la mine, e inteligenta, a inteles. Este cea mai inteligenta persoana din bloc. Asa cred eu. Ma trezesc din reverie doar cand ea ma intreaba (dar cred ca am mai vorbit ceva intre timp, nu stiu..):
- Iti vine sa crezi ca am 69 de ani?!...
-...da, mie imi vine sa cred ca am 54 !!...
- Doamneee..... cand aveai 20 de ani?!
- ...mai ieri!!!!!
Imi aduc aminte ca sora mamei face azi 84 de ani, dar asta chiar in momentul in care ridicam receptorul si auzeam vocea dânsei rasufland in aparatul care nu iarta nici un sunet. Stiu ca avea pretentia sa o felicit, dar...
Dar imi aduc aminte de telefonul ăsta exact in momentul in care mama intra in camera mea si imi spune sa golesc un aspirator ca sa aspire ea, la cei 80 ani... daca eu nu am fost in stare... Eram cu tastatura de-asupra capului, scuturand-o de firimiturile ramase de la gustarea de dimineata. Zic ca "O să...."dar stiu ca nu o sa fac nimic. Azi. Maine vad eu ce fac...
Sa vad cine mai are pretentii... Poate ca, daca as vrea cu adevarat, as intra pe undeva, pe bloguri, as gasi pe cineva care sa ma apostrofeze, avand pretentia sa pun o bibliografie de lucrari din care ma inspir. Si m-as feri sa spun ca ma inspir din aerul inmiresmat al trairilor mele fecunde...
Mierle nu sunt. Le-au gonit ciorile.
Dar e placut, stau si scriu cu geamul deschis, privind o ramura de brad rupta de ultima zapada.
4 comentarii:
Imi place la nebunie...mierle nu sunt; le-au gonit ciorile!...de retinut, pentru anumite momente cheie.
G
Dap!!
Si la propriu, si la figurat!!
Lasa ,Cristiana ,ca se intorc randunelele!Si sa vezi ce frumos iti vor canta la fereastra!
Culmea este ca dupa ce am scis asta, am vayut pe undeva o mierla, dar nu mai sunt asa, stol, cum erau in anii trecuti. De la o pereche de ciori au fugit, mai vin ele din cand in cand, dar foarte rar... Iti spuneam eu si anul trecut ca au mai aparut, dar acum iar s-au instalat ciorile... Nu am nimic cu ele, dar... mierlutele...
Sa stii ca randunele nu am mai vazut in Bucuresti... In alte orase ale tarii da, mai peste tot... Nici lastuni la Constanta nu am mai vazut... Erau in trecut stoluri!!
In schimb avem pescarusi... Sunt frumosi si imi place cantecul lor, dimineata, in soare!! Prin mai apar ciocanitoarele, gaitele, pitigoii... sunt intrecere, nu sunt afectati de ciori, dar mierlele erau aici, in teii si in brazii din fata ferestrei mele. De aceea le duc dorul!!
Trimiteți un comentariu