Imi place sa cred ca sunt adepta celor 4C: Cumintenie, Calitate, Curatenie (si dupa trup, si dupa suflet), Cunoastere.

Pentru discutiile noastre zilnice... http://discutiispirituale.chatango.com/

miercuri, 30 iunie 2010

DIFERENTE

Buna dimineata!
Sunt atenta la diferenta intre sensibilitate si vulnerabilitate.
Dupa parerea mea, prin agresivitatea proprie ne vulnerabilizam. Explicatiile pot fi de natura sociala si de natura energetica.
Sensibilitatea intareste, creaza punti de legatura sufleteasca, chiar daca nu suntem obisnuiti. Durerea care apare este din neobisnuinta, cred eu, nicidecum din altceva. Nu invatam decat traind si acceptandu-ne sensibilitatile sa le folsim asa cum folosim creionul sau pensula pentru scris sau pictat. Poate chiar ca pe o dalta, pentru sculptat.

Sunt atenta la folosirea evaluarii unor fenomene, atitudini, evenimente - dar fara acuzare.
Sunt atenta la critica constructiva: cautand mereu sa nu merg doar pe calea relevarii aspectelor neconstructive, ci impletindu-le mereu cu aspectele constructive ale momentului, gandului, sentimentului - omului.
Incercand sa pastrez un echilibru intre atitudinea agresiva care inunda lumea noastra: admirata, sustinuta, confundata cu curajul dominat de demnitate, de omenie in adevaratul sens moral al devenirilor) si atitudinea defensiva, creata de agresivitatea mai mult sau mai putin constienta servita de multi dintre cei din jurul nostru: cu dispret de multe ori, cu indiferenta de multe ori, cu toleranta dispretuitoare in loc de toleranta ofertei de spatiu si timp de manifestare.
Judec (gandesc) despre toate cele cu care ma confrunt, dar fara sa acuz. Fara sa demontez. Intelegand ca fiecare din cele pe care eu personal le consider mai putin trebuincioase pt. mine - sunt de trebuinta - inca - pentru altul. Cine stie? Poate chiar si pentru mine. Nu as grabi pe nimeni sa ajunga undeva sau sa lase ceva, caci toate se coc in timpul lor personal: al omului, lucrului si timpului care se formeaza asfel.
Nu cer nimanui sa imi dea dreptate, este modul meu de a percepe realitatea care mi se desfasoara in fata. Daca cineva ma dispretuieste pentru toate la un loc, ii spun ca are tot dreptul sa o faca. Recunosc ca ma doare , dar si ca va trece. Si trece. Dar nu uit sa-i spun ca, cu cat se va purta mai rau cu mine, cu atat ma voi purta mai frumos cu el.
Cu oricine. Cei care se poarta frumos cu mine ma stimuleaza in egala masura sa gasesc atitudini, cuvinte, fapte si mai frumoase, si mai calitative: nu neaparat comparativ cu partenerul de discutie, ca sa nu se simta in competitie stimulatoare de agresivitate subtila, ci cu mine insami, cautand punctele mele slabe.
Punctele de adevarata vulnerabilitate. Pe care ni le cream singuri, ni le perpetuam. Numai noi putem sa ni le reparam, sa tesem si sa intarim locul candva bolnav.
Si pentru asta pot fi dispretuita, caci se poate crede ca multe puncte ale atitudinii de acest fel este ipocrizie. Dar eu cred ca este setarea din mers a atitudinii mele: caci simt si eu revolta, de multe ori primul impuls poate sa fie de harst! o palma morala! dar imediat vine gandul de echilibrare: pot mai mult decat atat. Imi pare rau ca uneori vine mai tarziu, dupa ce am dat palma. Poate doar si numai in gandul meu. Dar invat din toate.
Si atunci cu tot sufletul spun cuvantul bun sau doar concret. Pentru ca un cuvant bun poate revolta, prin neintelegere. Uneori avem nevoie de o mladiere. De aceea incep prin a oferi cuvantul de explicare, de evitare a agresivitatii, de creare a unei "bule" (spatiu, bucla) de linistire: pentru mine si pentru cei din jur.
Unii spun : abaterea atentiei. Mi se pare corect.
La buna revedere!!

10 comentarii:

happyendstory spunea...

Bună Cris!
Uite, eu îndrăznesc să fac următoarea afirmaţie: singura noastră vulnerabilitate adevărată e îndoiala. Atât.
Sensibilităţile sunt binecuvântări, nu vulnerabilităţi!
Ce părere ai despre asta?

Te îmbrăţişez,

Cristiana spunea...

Asta spuneam si eu, Lumi, chiar in prima propozitie! Deosebesc sensibilitatea de vulnerabilitate. Poate nu am accentuat suficient.
De fapt articolul era un raspuns cuiva, l-am scris ca un comentariu si pe urma l-am extins aici.

Indoiala este buna doar pana nu devine piedica in cunoasterea lumii sau a noastra personala. Ca multe altele, sa fie constructiva, sa spun: Hai sa vad si eu ce e acolo, poate nu e chiar asa, poate e chiar asa.
Indoindu-ma de anumite lucruri, pe care le cercetasem personal, am continuat chiar acolo unde altii pusesera punct. Eu am pus virgula, m-am indoit de punctul acela.. , .. si am ajuns la concluzia ca aceasta cunoastere este infinita din perspectiva omului..
De asta nu m-am indoit.. STIM BINE CA NU STIM NIMIC..
Si asta nu pt ca ne-am indoi de ceea ce stim pana acum, ci pentru ca fiecare clipa de cunoastere se deschide ca un con in infinit..

Cu conditia sa fie indoiala de buna credinta.. Dar fara grija, evolutiile ne duc SIGUR dincolo de reaua credinta.

happyendstory spunea...

Nu, nu!
Tu ai subliniat foarte bine diferenţa dintre sensibilitate şi vulnerabilitate, dar eu forţam puţin numind ca singură vulnerabilitate: îndoiala, restul trăirilor noastre fiind, în fapt, binecuvântări.
Dar mă refeream la îndoială, ca formă de necredinţă.
Bunăoară, dacă te-ai îndoi de ceea ce "vezi", nu crezi că ai deveni mai vulnerabilă decât dacă ai citi 100 de comentarii defăimătoare la adresa a ceea ce scrii?
Dar, crezând în menirea ta, fiind lipsită de îndoieli asupra a ceea ce afli, eşti puternică şi poţi suporta toate celelalte lucruri, chiar dacă natura ta e sensibilă şi delicată.

E deosebit de înţelept mesajul tău din comentariul prin care mi-ai răspuns. Iată cum îl traduc eu: "îndoieşte-te de limitele pe care ţi le pun alţii în calea cunoaşterii, dar nu te îndoi niciodată de puterea de a afla tot ce îţi doreşti şi îţi este dat să afli".
Excepţională ideea!

Te-mbrăţişez!

Cristiana spunea...

Da, sigur ca da!! asa este, daca m-as indoi de mine as deveni de 1000 de ori mai vulnerabila decat daca as fi comentata negativ.
Si da, asta era ideea, circula intotdeauna foarte bine simtirea de la tine pan'la mine si invers!! Şi as fi dorit sa scriu asta si inca altele asemanatoare chiar la tine, in urma cu ceva timp, ca sa te sustin, dar nu am vrut sa pun gaz peste foc.
Asta trebuie sa stim bine, draga mea, foarte serios vorbind, că ceea ce am regasit in noi este adevarat, frumos si bun. Căci este o regăsire, de fapt.

Chiar o sa pun fraza pe care ai scris-o mai sus - ce frumoasa sinteză!! - pe blogul principal, sa o citeasca toata lumea!!
Este meritul tău !!

happyendstory spunea...

:)))))))
Cris, să fim serioase! Meritul e al tău, eu doar am sintetizat cumva, repetând cu vorbele mele ceea ce tu ai expus într-un mod didactic. Aşa m-ai ajutat să pricep unde e nevoie de un pic de îndoială şi în ce circumstanţe ea poate acţiona pozitiv.
Aşa că, revin cu sublinierea că ideea îţi aparţine. Şi te rog să-mi permiţi s-o expun şi eu, pe blogul meu.

În privinţa susţinerii mele prin intermediu comentariilor, te rog să fii fără grijă. Ştiu că eşti alături de mine, deci e mai puţin important să evidenţiezi asta prin comentarii. Este importat că eu simt acest lucru, dincolo de aparenţe sau interacţiuni directe.
Cu drag,

Cristiana spunea...

Ei, "merit" acum!! Ce spui si tu!!
Eu am pus deja pe blogul meu!!!
Hi!hi!hi! prinde-ma daca poti!!!

Pune si tu, HappyLumy!! cu cat vor vedea mai multi, cu atat va fi mai bine, mai incurajator!
Ce mai face pasaroiul??

happyendstory spunea...

Crisule drag, păsăroiul a a murit, sărmanul. Nu m-am priceput să-l ajut. Nu înghiţea hrana, deloc.
Îmi pare tare rău.

Să mă ierţi că încă n-am postat textul. Acum fug s-o fac. Am avut de dus un război, din păcate... :(

Te îmbrăţişez,

Daniela Zaharia spunea...

Cristiana,
Am descoperit că sunt puternică.Și asta când nu m-am mai îndoit de mine atunci când eram criticată,atacată. M-am întors înăuntru și am văzut cine sunt și cum m-a lăsat Dumnezeu!Când te cauți pe tine însuți cu onestitate îl descoperi pe Dumnezeu!

Cristiana spunea...

Asa este, Daniela!!!vom mai discuta despre aceste aspecte.

Daniela Zaharia spunea...

Mulțumesc! Te pup.