Imi place sa cred ca sunt adepta celor 4C: Cumintenie, Calitate, Curatenie (si dupa trup, si dupa suflet), Cunoastere.

Pentru discutiile noastre zilnice... http://discutiispirituale.chatango.com/

sâmbătă, 8 mai 2010

Nu mai semnez petiţii…

Primesc tot felul de cereri privind semnarea unor petiţii împotriva diverselor feluri de măsuri politice despre care şi eu, într-adevăr, cred că nu sunt cele mai salutare pentru întreaga viaţă care se desfăşoară în jurul nostru.
Eu văd aici o subtilitate pe care am sesizat-o mai de mult, dar mă văd acum pusă chiar în situaţia de a demara discuţia, explicarea poziţiei mele faţă de acest subiect.
Consider că revolta de acest fel (căci se alimentează o revoltă interioară bună unora – nu contest) nu mă caracterizează. Nu sunt atât de revoltată: sunt încredinţată de tot ceea ce scriu şi sunt încredinţată că tot ceea ce se petrece este normal: 1. hotărârile să nu fie bune, 2. revolta oamenilor să fie mare. Între ei, eu nu pot spune altceva decât că toate există, vor ţine, şi se vor echilibra exact la timpul potrivit. La fel – şi în viaţa mea de zi cu zi. Sunt câteva lucruri care mă tulbură şi pe mine, mă exprim omeneşte faţă de oamenii care m-au tulburat, dar îmi revin repede, înţelegând că toate se vor finaliza exact aşa cum, şi când trebuie.
Îmi este greu cu punctele mele de revoltă – chiar dacă cei care mă cunosc ştiu bine că sunt totuşi insignifiante, faţă de ale altora, care au vieţi de un milion de ori mai grele – ca să mă lupt şi cu cele care îmi vin mereu pe mail-uri. Nu pot să le duc înapoi – dar nici nu pot să nu spun că nu le semnez. Şi să explic şi de ce. Pentru ca să nu-mi alimentez propriile revolte, atunci când doresc de fapt să mi le estompez pe ale mele.
Dacă părerea mea este în armonie cu legile firii, acele legi foarte subtile – dar şi foarte puternice, deopotrivă – ea va acţiona acolo, adică în direcţia şi în punctul necesar, acolo unde este ea bună. Altă putere eu nu am. Dacă este necesar, ea va mobiliza exact ceea ce trebuie pentru ca totul să fie în armonie cu cauzalitatea supremă. Este drept că toate se fac prin oameni – acei oameni care pot să acţioneze, care au puterea să o facă.

Deseori oamenii se supără pe mine din varii motive, şi eu mă simt lovită de multe ori, şi nu-mi este ruşine de acest lucru, căci este un lucru foarte normal, foarte omenesc. Conducătorii religioşi ne-au învăţat că nu este spiritual să ne revoltăm… Eu cred că este spiritual să facem orice cu măsură. Chiar să ne şi revoltăm. Unde se întrece o anume măsură, unde am explicat că nu este convenabil, omenesc, măcar cât pot îndura eu, care sunt foarte sensibilă (cam ca… prinţesa pe şapte saltele + un bob de mazăre!!), mă revolt. Pe urmă mă armonizez cu tot ceea ce mă înconjoară – natura, oamenii din jurul meu – şi lucrurile încep să se schimbe. Nu ca în filme, pocnind din degete, dar încet şi mai ales onorând viaţa…

3 comentarii:

Dan Ioanitescu spunea...

Doamna Visan =Mare Cunoscatoare a Planului Divin. O scalda.... Bani, bani, bani....

Cristiana spunea...

Da, asa este, dar mai aduce in fata niste lucruri, cred ca stie dl. Strainu de ce a adus-o.
Ce sa fac? Sa spun ca numai eu sau tu sau Walsh.. Dl, Strainu a spus o chestie buna foc vineri: sacralitatea tibetanilor este in puternica diminuare - spiritualitatea romanilor este mult mai mare...
Si stim amandoi bine acest lucru... Mai stiu si altii..Unii tibetani stiu si ei foarte bine!!

Cristiana spunea...

Ooof!! Ar fi fost mult mai multe lucruri de spus... Lasam deschisa discutia.