Imi place sa cred ca sunt adepta celor 4C: Cumintenie, Calitate, Curatenie (si dupa trup, si dupa suflet), Cunoastere.

Pentru discutiile noastre zilnice... http://discutiispirituale.chatango.com/

sâmbătă, 8 mai 2010

Nu mai semnez petiţii…

Primesc tot felul de cereri privind semnarea unor petiţii împotriva diverselor feluri de măsuri politice despre care şi eu, într-adevăr, cred că nu sunt cele mai salutare pentru întreaga viaţă care se desfăşoară în jurul nostru.
Eu văd aici o subtilitate pe care am sesizat-o mai de mult, dar mă văd acum pusă chiar în situaţia de a demara discuţia, explicarea poziţiei mele faţă de acest subiect.
Consider că revolta de acest fel (căci se alimentează o revoltă interioară bună unora – nu contest) nu mă caracterizează. Nu sunt atât de revoltată: sunt încredinţată de tot ceea ce scriu şi sunt încredinţată că tot ceea ce se petrece este normal: 1. hotărârile să nu fie bune, 2. revolta oamenilor să fie mare. Între ei, eu nu pot spune altceva decât că toate există, vor ţine, şi se vor echilibra exact la timpul potrivit. La fel – şi în viaţa mea de zi cu zi. Sunt câteva lucruri care mă tulbură şi pe mine, mă exprim omeneşte faţă de oamenii care m-au tulburat, dar îmi revin repede, înţelegând că toate se vor finaliza exact aşa cum, şi când trebuie.
Îmi este greu cu punctele mele de revoltă – chiar dacă cei care mă cunosc ştiu bine că sunt totuşi insignifiante, faţă de ale altora, care au vieţi de un milion de ori mai grele – ca să mă lupt şi cu cele care îmi vin mereu pe mail-uri. Nu pot să le duc înapoi – dar nici nu pot să nu spun că nu le semnez. Şi să explic şi de ce. Pentru ca să nu-mi alimentez propriile revolte, atunci când doresc de fapt să mi le estompez pe ale mele.
Dacă părerea mea este în armonie cu legile firii, acele legi foarte subtile – dar şi foarte puternice, deopotrivă – ea va acţiona acolo, adică în direcţia şi în punctul necesar, acolo unde este ea bună. Altă putere eu nu am. Dacă este necesar, ea va mobiliza exact ceea ce trebuie pentru ca totul să fie în armonie cu cauzalitatea supremă. Este drept că toate se fac prin oameni – acei oameni care pot să acţioneze, care au puterea să o facă.

Deseori oamenii se supără pe mine din varii motive, şi eu mă simt lovită de multe ori, şi nu-mi este ruşine de acest lucru, căci este un lucru foarte normal, foarte omenesc. Conducătorii religioşi ne-au învăţat că nu este spiritual să ne revoltăm… Eu cred că este spiritual să facem orice cu măsură. Chiar să ne şi revoltăm. Unde se întrece o anume măsură, unde am explicat că nu este convenabil, omenesc, măcar cât pot îndura eu, care sunt foarte sensibilă (cam ca… prinţesa pe şapte saltele + un bob de mazăre!!), mă revolt. Pe urmă mă armonizez cu tot ceea ce mă înconjoară – natura, oamenii din jurul meu – şi lucrurile încep să se schimbe. Nu ca în filme, pocnind din degete, dar încet şi mai ales onorând viaţa…

joi, 6 mai 2010

VISATORUL DIN ORIAH, INTELEPT AMERINDIAN

Nu ma intereseaza ce faci tu pentru a-ti castiga existenta.
Vreau sa stiu ce foc arde in tine si daca ai cutezanta sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta.

Nu ma intereseaza cati ani ai,
Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun in numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.

Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta,
Vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti, daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii, sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz viitor.

Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.

Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea, a mea, sau a ta, daca poti dansa cu fervoare si te poti lasa complet cuprins de extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare, fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu cumva sa uitam care sunt limitele fiintelor umane.

Nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat,
Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincer cu tine insuti si daca poti suporta sa fi acuzat de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet.

Vreau sa stiu daca poti sa fi fidel si deci demn de incredere.

Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida in prezenta Sa.

Vreau sa stiu daca poti trai esecurile, ale mele, sau ale tale, si totusi sa continui sa stai drept pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “Da!”

Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi,
Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere si sa faci ceea ce trebuie facut pentru copii.

Nu ma intereseaza cine esti si cum ai ajuns pana aici,
Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti.

Nu ma intereaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii,
Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.

Vreau sa stiu daca poti sa ramai singur cu tine insuti si daca esti fericit intr-adevar in propria ta companie in aceste momente de vid.